România se numără printre ultimele state din Uniunea Europeană în ceea ce privește adoptarea tehnologiilor moderne în agricultură. Datele Eurostat din 2023 arată că doar o fracțiune din suprafața agricolă a țării este lucrată cu ajutorul sistemelor de precizie, situație mai bună doar față de Grecia și Cipru.
La polul opus se află Luxemburg, Finlanda și Estonia, unde peste 75% din terenurile agricole sunt exploatate cu tehnologii precum GPS, senzori de sol, drone sau sisteme de fertilizare variabilă. La nivelul UE, aproximativ 18% dintre ferme utilizează cel puțin o astfel de tehnologie, iar statele din nordul și vestul continentului au investit masiv în digitalizarea exploatațiilor agricole.
Paradoxul românesc este evident: țara deține cel mai mare număr de exploatații agricole din UE, dar majoritatea sunt ferme mici, de familie, cu resurse limitate. Potrivit analizelor OECD, circa jumătate dintre fermierii români folosesc sisteme GPS de ghidare, însă doar aproximativ 10% utilizează echipamente specifice agriculturii de precizie. Accesul redus la internet în mediul rural și lipsa competențelor digitale agravează situația.
Fermierul Petre Petrescu, care exploatează terenuri în județul Dolj, este unul dintre puținii care au integrat dronele în activitatea agricolă. El explică că o dronă costă în jur de 25.000 de euro, iar accesoriile necesare pot dubla această sumă. Operarea ei presupune autorizări de la mai multe instituții, minimum două persoane calificate și cunoștințe solide despre culturile tratate, altfel investiția se poate transforma în pierdere.
Avantajele sunt însă concrete. În acest an agricol, ploile abundente au făcut imposibil accesul utilajelor terestre pe câmpuri, iar fermierii care nu au folosit drone au ratat momentul optim de tratament, pierzând din producție. Drona permite și cartografierea terenurilor prin analiză spectrală, aplicând îngrășăminte sau pesticide diferențiat, exact acolo unde este nevoie, reducând astfel costurile și impactul asupra mediului.
Petrescu atrage atenția că promisiunile privind fondurile europene pentru digitalizarea agriculturii, făcute cu 10-15 ani în urmă, nu s-au materializat și nici programele pentru 2026-2027 nu includ astfel de oportunități. „Lipsa fondurilor, atât naționale cât și europene, pentru accesarea unor metode avansate privind digitalizarea agriculturii a dus la rezultatele acestea extrem de slabe”, a declarat fermierul. El dă ca exemplu Ucraina, țară aflată în război de peste patru ani, care folosește tehnologii agricole moderne de aproximativ două decenii.
