Documentele publicate de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității arată că, în septembrie 1988, structura județeană din Buzău avea 97 de cadre. Dintre acestea, 17 erau femei, adică 17,52% din efectivul local.
Datele fac parte dintr-o evidență întocmită la 24 septembrie 1988, aflată într-un dosar al Cabinetului lui Iulian Vlad, ultimul șef al Securității. Documentele oferă o imagine detaliată asupra aparatului de represiune din ultimii ani ai regimului comunist.
Dimensiunea aparatului național
La nivelul întregii țări, Securitatea număra 14.629 de angajați. Calculul includea 8.760 de persoane din aparatul central și Trupele de Securitate, precum și 5.869 de angajați ai structurilor teritoriale.
În total erau incluși și aproximativ 1.200 de muncitori civili, fără grad militar. Aceștia lucrau în ateliere de producție și reparații pentru echipamente operative, în laboratoare foto-chimice, transport, telecomunicații, construcții, administrație, tipografie și activități de secretariat.
Aparatul central, cu sediul în București, coordona principalele activități de informare, contraspionaj, filaj și interceptare. Direcția a IV-a, responsabilă de contrainformațiile militare, avea 1.022 de cadre, iar Unitatea Specială „F”, destinată filajului, număra 745 de persoane.
Unitatea Specială pentru Luptă Antiteroristă, cunoscută sub acronimul USLA, avea 772 de cadre în Capitală. Trupele de Securitate totalizau 2.737 de persoane și erau pregătite pentru paza unor obiective, intervenții și reacții în cazul unor revolte.
Deși comandamentul trupelor se afla la București, batalioanele și regimentele erau răspândite în mai multe zone ale țării, inclusiv la Cluj, Timișoara și Ploiești. Securitatea Municipiului București avea 557 de cadre, fiind cea mai numeroasă structură teritorială.
Structurile operative
Cele 40 de inspectorate județene aveau împreună 5.312 cadre, cu o medie de aproximativ 132 de persoane pentru fiecare județ. Constanța, Timiș și Prahova depășeau 260 de cadre, în timp ce Ialomița, Covasna și Sălaj aveau între 70 și 80.
- Direcția I, pentru informații interne, avea 103 angajați și urmărea evoluțiile politice, sociale și culturale, precum și respectarea liniei ideologice;
- Direcția II, axată pe contrainformațiile din economie, număra 152 de cadre și supraveghea obiective strategice, fabrici, uzine, combinate, IAS-uri și infrastructura regională;
- Direcția III, pentru contraspionaj, avea 213 angajați și monitoriza reprezentanțele străine și rețelele de spionaj extern;
- Unitatea Specială „T”, responsabilă de interceptări și ascultări, dispunea de 466 de cadre, inclusiv pentru activitățile desfășurate prin structurile locale;
- Unitatea Specială „S”, care controla scrisorile, coletele și trimiterile poștale, avea 356 de angajați la nivel central.
La nivel județean, verificarea corespondenței era realizată prin birouri sau compartimente speciale „S”, amplasate de regulă în incinta unor oficii poștale importante. Direcția teritorială era organizată în funcție de profilul economic și strategic al fiecărei regiuni.
Femeile din aparatul represiv
În septembrie 1988, în structurile Securității lucrau 2.297 de femei, reprezentând 15,70% din efectivul total. Cele mai multe se aflau în aparatul teritorial, unde erau 1.089, în timp ce aparatul central avea 954 de femei, iar Trupele de Securitate, 254.
Accesul la funcții de conducere era foarte limitat. Doar 22 de femei ocupau astfel de poziții: 11 în aparatul central și 11 în structurile teritoriale, în timp ce în Trupele de Securitate nu exista nicio femeie într-o funcție de conducere.
La nivel național, femeile reprezentau 15,70% din personal, iar bărbații 84,30%. Doar 0,95% dintre femeile încadrate în Securitate aveau funcții de conducere, restul de 99,05% ocupând posturi de execuție.
Repartizarea cadrelor la Buzău
Din cele 97 de cadre ale Securității din Buzău, 17 erau femei. Repartizarea acestora evidențiază rolurile tehnice, economice și administrative în care erau încadrate.
- trei femei lucrau în zona contrainformațiilor privind secretele economice: doi ofițeri și un muncitor civil;
- o femeie era ofițer în cadrul structurii de contraspionaj;
- 12 activau în sectorul tehnic-operativ: un ofițer, trei subofițeri și opt muncitori civili;
- o femeie, încadrată ca muncitor civil, lucra în domeniul informaticii și documentării.
Astfel, la Buzău, femeile reprezentau o proporție ușor mai mare decât media înregistrată în întregul aparat al Securității, însă cea mai mare parte a acestora ocupa funcții de execuție.
