Rujeola, cunoscută și sub numele de pojar, poate apărea la orice vârstă în cazul persoanelor care nu au imunitate. Boala debutează adesea asemănător unei răceli, dar poate provoca ulterior complicații grave, uneori fatale.
Infecția este provocată de virusul rujeolic și se răspândește foarte ușor. Aproximativ nouă din zece persoane fără imunitate se îmbolnăvesc după contactul cu virusul.
Cum se transmite virusul
Rujeola se transmite prin aer, atunci când persoana infectată tușește, strănută sau vorbește. Picăturile respiratorii pot fi inhalate, iar infectarea se poate produce și după atingerea unor suprafețe contaminate, urmată de contactul mâinilor cu gura, nasul sau ochii.
Virusul poate rămâne activ în aer și pe suprafețe timp de până la două ore după plecarea persoanei bolnave din încăpere. Prin urmare, transmiterea nu necesită neapărat un contact fizic apropiat.
Copilul poate fi contagios înainte de apariția erupției cutanate. Rujeola se poate răspândi cu aproximativ patru zile înainte de apariția petelor și până la patru zile după debutul acestora.
Riscul este mai mare în cazul copiilor nevaccinați, al sugarilor care nu au ajuns la vârsta vaccinării și al persoanelor care au primit o singură doză de vaccin.
Primele semne ale rujeolei
Manifestările apar, de regulă, la 7-14 zile de la infectarea cu virusul. La început, simptomele pot semăna cu cele ale unei infecții respiratorii obișnuite:
- febră, care poate depăși 40,6 grade Celsius;
- tuse uscată;
- secreții nazale;
- oboseală și stare generală alterată;
- ochi roșii și lăcrimare, simptome specifice conjunctivitei.
La două-trei zile după apariția acestor semne pot fi observate petele Koplik. Acestea sunt puncte mici, albicioase, înconjurate de o zonă roșiatică, localizate pe interiorul obrajilor și al buzelor. Semnul este caracteristic rujeolei, însă nu apare în toate cazurile și poate fi greu de remarcat.
Erupția specifică se instalează, în general, la trei-cinci zile după debutul simptomelor. Petele roșii sau roz-roșiatice, plate ori ușor reliefate, apar mai întâi pe față, gât și în spatele urechilor, apoi se extind către trunchi, brațe și picioare.
Erupția nu provoacă, de obicei, mâncărime. Petele pot rămâne separate la început, dar se pot uni pe măsură ce boala evoluează. În cazul persoanelor cu pielea închisă la culoare, acestea pot fi mai dificil de observat, iar erupția se estompează în aproximativ patru-opt zile.
Complicațiile posibile
Mulți copii se recuperează fără efecte pe termen lung, însă rujeola poate avea o evoluție severă. Printre complicațiile asociate bolii se numără:
- diareea, vărsăturile și deshidratarea severă;
- infecțiile urechii;
- pierderea vederii;
- bronșita, laringita și laringotraheobronșita;
- pneumonia;
- encefalita, care poate lăsa leziuni permanente;
- complicațiile în timpul sarcinii, inclusiv avortul spontan și nașterea prematură;
- decesul.
Pneumonia și encefalita sunt principalele complicații care pot duce la moartea pacientului. Mai rar, rujeola poate provoca encefalita cu incluziuni, o infecție severă a creierului întâlnită mai ales la persoanele cu imunitatea slăbită, sau panencefalita sclerozantă subacută, o afecțiune neurologică ce poate apărea la 7-11 ani după infecție.
Copiii care au trecut prin rujeolă înainte de vârsta de doi ani prezintă un risc mai mare de a dezvolta panencefalită sclerozantă subacută. Boala poate produce și „amnezie” imunitară, prin care sistemul de apărare își pierde o parte din capacitatea de a recunoaște agenți patogeni întâlniți anterior.
Complicațiile apar mai frecvent la anumite categorii de persoane:
- copiii cu vârsta sub cinci ani;
- femeile însărcinate;
- adulții cu vârsta de peste 20 de ani;
- persoanele cu imunitate scăzută, inclusiv pacienții oncologici și cei infectați cu HIV;
- pacienții cu malnutriție severă sau cu deficit de vitamina A.
În 2024, la nivel mondial, au fost raportate aproape 95.000 de decese provocate de rujeolă. Cei mai mulți pacienți decedați au fost copii sub cinci ani care nu fuseseră vaccinați sau nu primiseră ambele doze.
Tratament și prevenție
Nu există un tratament specific pentru rujeolă. Îngrijirea urmărește reducerea simptomelor și evitarea complicațiilor prin odihnă, alimentație echilibrată, consum suficient de lichide și administrarea medicamentelor pentru febră numai conform indicațiilor medicale.
Antibioticele nu acționează asupra virusului rujeolic, dar pot fi prescrise dacă apar pneumonia sau o infecție a urechii. Medicul poate recomanda și vitamina A, inclusiv pentru prevenirea afectării vederii. Izolarea pacientului este necesară pentru limitarea răspândirii infecției.
Cea mai eficientă metodă de prevenție este vaccinarea cu serul ROR, administrat în două doze. În România, prima doză se face la vârsta de 12 luni, iar a doua la cinci ani.
Vaccinarea împotriva rujeolei a prevenit aproximativ 59 de milioane de decese la nivel mondial între anii 2000 și 2024. Spălatul corect pe mâini și respectarea măsurilor de igienă contribuie, de asemenea, la reducerea riscului de infecție.
