Nava Mineral Europa, capabilă să transporte 210.000 de tone de marfă, a plecat spre Australia după ce a încheiat testele pe mare și a fost alimentată cu amoniac verde. Vasul companiei belgiene CMB.TECH este unul dintre cele mai importante proiecte pentru reducerea emisiilor din transportul maritim.
Construit la șantierul naval Qingdao Beihai din China, Mineral Europa folosește un sistem de propulsie compatibil cu amoniacul. Nava a primit 1.000 de tone de combustibil în portul Zhoushan, printr-o operațiune de transfer direct între două nave.
Călătoria spre Australia a început în octombrie 2026. Informațiile disponibile indică două date pentru plecare, 9 și 14 octombrie.
Ce înseamnă amoniacul verde
Amoniacul verde este obținut cu ajutorul energiei regenerabile, al apei și al azotului extras din aer. Folosirea sa în motoare poate reduce emisiile de carbon, deoarece arderea amoniacului nu produce direct dioxid de carbon.
Totuși, o navă alimentată astfel nu are automat emisii zero. Bilanțul final depinde de felul în care este produs și transportat combustibilul, de folosirea combustibililor auxiliari și de emisiile rezultate în timpul funcționării motorului.
CMB.TECH intenționează să primească până în 2029 încă 21 de nave pregătite pentru utilizarea amoniacului:
- 18 nave pentru transportul mărfurilor vrac;
- o navă portcontainer;
- două nave pentru transportul produselor chimice.
Compania belgiană a încheiat și un acord cu Fortescue pentru navlosirea a până la 12 nave de tip Newcastlemax. Cel mult trei dintre acestea ar urma să aibă motoare dual-fuel, capabile să funcționeze cu amoniac, în timp ce restul vor putea fi convertite ulterior.
Tehnologie mai scumpă și mai dificilă
Utilizarea amoniacului vine însă cu un preț ridicat. O navă proiectată pentru acest combustibil poate costa cu 15-20% mai mult decât una convențională, potrivit estimărilor DNV.
Și combustibilul este în prezent mult mai scump decât cel marin tradițional. În Europa, amoniacul verde ajunge la aproximativ 2.900 de dolari pe tonă echivalent energetic de motorină marină, de aproape cinci ori peste valoarea combustibilului convențional de referință. Această cifră exprimă echivalența energetică, nu prețul unei tone fizice de amoniac.
Depozitarea reprezintă o altă problemă. Pentru aceeași cantitate de energie, amoniacul are nevoie de un volum de aproape trei ori mai mare decât motorina marină, ceea ce poate reduce spațiul disponibil pentru marfă și autonomia navei.
În plus, combustibilul este toxic și necesită sisteme speciale pentru detectarea scurgerilor, echipamente de protecție și reguli stricte de siguranță pentru echipaj. Costurile ar putea scădea pe măsură ce producția de amoniac verde și infrastructura de alimentare din porturi se dezvoltă.
DNV estimează că, până în 2050, prețul amoniacului verde ar putea coborî la 1.000-1.900 de dolari pe tonă echivalent energetic de motorină marină. Evoluția va depinde de costul energiei regenerabile, de extinderea lanțurilor de aprovizionare și de regulile privind emisiile de carbon.
Mineral Europa oferă astfel un prim test important pentru folosirea amoniacului pe nave de mare capacitate. Extinderea tehnologiei va depinde de performanța motoarelor, de reducerea costurilor, de disponibilitatea combustibilului și de respectarea cerințelor de siguranță.
