Trei pacienți aflați în stare critică au supraviețuit cu ajutorul procedurii ECMO, după ce echipe medicale specializate s-au deplasat în alte orașe pentru a le susține funcțiile vitale. După săptămâni petrecute în secțiile de terapie intensivă, pacienții au putut reveni acasă.

Printre cei salvați se numără Vali Păcurar, o tânără de 28 de ani din Arad. Ea a ajuns la Spitalul Municipal Arad cu suspiciune de astm sever, însă starea i s-a deteriorat rapid, iar medicii au considerat că transferul și conectarea la un aparat ECMO reprezintă singura soluție.

„Ajunsă la noi în comă, s-a admis în terapie intensivă. În ciuda terapiei inițiate și a antibioterapiei cu spectru larg, la noi s-au epuizat toate resursele. Am contactat colegii de la Timișoara în vederea montării unui aparat ECMO”, a declarat Daniela Moț, medic-șef al Secției ATI 2 de la Spitalul Municipal Arad.

O echipă de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara a venit cu ambulanța la Arad, a instalat dispozitivul și a pregătit transferul pacientei. ECMO a preluat temporar funcția plămânilor, făcând posibil transportul către Timișoara.

„Era intubată, cu bronhopneumonie severă, sindrom de detresă respiratorie acută. Am decis să inițiem ECMO la fața locului, altfel transportul nu ar fi fost posibil. 23 de zile pe ECMO venos, 63 de zile la ATI”, a explicat medicul Alexandru Novăcescu, de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara.

După mai bine de 70 de zile în terapie intensivă, Vali Păcurar se pregătește să se întoarcă acasă. „M-am trezit și eram umflată la față, ai mei s-au speriat. Când am ajuns la spital, nu mai știu nimic de atunci. M-am trezit și eram deja la Timișoara, nu mai știu absolut nimic”, a povestit tânăra.

Finanțarea programului, o problemă

Alți doi pacienți au fost tratați în situații similare, după ce echipe din București și Oradea au ajuns cu elicopterul în alte localități pentru montarea aparatelor ECMO. Medicii care intervin în astfel de cazuri s-au pregătit inclusiv în străinătate.

În România, 16 spitale sunt incluse teoretic în programul de acțiuni prioritare finanțat direct de Ministerul Sănătății pentru achiziția consumabilelor necesare procedurilor ECMO. De la începutul anului au fost distribuite 4 milioane de lei, însă fondurile nu au ajuns în toate unitățile medicale.

Medicii susțin că bugetul ar trebui suplimentat printr-o rectificare bugetară. Procedura ECMO poate fi utilizată în caz de insuficiență respiratorie, după complicații apărute în urma unui transplant de inimă sau plămân și în șoc cardiogen, atunci când inima nu mai reușește să pompeze suficient sânge către organele vitale.

Institutul Național de Sănătate Publică funcționează sub presiune financiară și de personal, iar activitatea a fost redusă la patru zile pe săptămână, pentru câte două săptămâni. Directorul INSP, Simona Pârvu, spune că instituția are aproximativ 50 de angajați mai puțin și nu poate ocupa posturile vacante, deși cadrul legal permite angajări.

Problemele sunt legate de reducerea cheltuielilor de personal decisă pentru instituțiile aflate în subordinea Ministerului Sănătății. Potrivit conducerii INSP, institutului i-a fost diminuat cu 21% bugetul destinat acestor cheltuieli pentru întregul an 2026, astfel că există posturi care pot fi ocupate legal, dar pentru care nu sunt disponibile fonduri salariale.

Posturi vacante și plecări

Din cele 530 de posturi aprobate la nivelul institutului, 52 sunt neocupate, ceea ce înseamnă că aproximativ 10% din capacitatea instituției nu este acoperită. În cursul anului 2026, 33 de salariați și-au încetat activitatea.

• 26 de persoane s-au pensionat;
• un angajat a fost transferat;
• șase salariați au plecat prin acord sau demisie.

Simona Pârvu afirmă că o parte dintre angajații plecați s-au orientat către unități sanitare care nu au trecut prin aceleași reduceri salariale. În lipsa unor noi angajări, volumul de muncă a fost preluat de personalul rămas în institut.

Riscuri pentru intervenții

Directorul INSP atrage atenția că deficitul de personal afectează atât activitatea curentă, cât și capacitatea de reacție în situații speciale. În cazul unei pandemii sau al unei alerte privind siguranța alimentară, institutul nu dispune de resursele necesare pentru a interveni la nivelul maxim.

Conducerea instituției descrie situația ca rezultatul suprapunerii a două probleme: deficitul structural de personal, existent anterior, și plecările produse în 2026 după reducerea cheltuielilor. Măsurile de restrângere a programului apar în condițiile în care sarcinile INSP trebuie îndeplinite de un colectiv mai mic.