Ultimii doi ani au adus în România o succesiune de crize electorale și guvernamentale fără precedent după 1989, susține o analiză a scenei politice. Parcursul începe cu alegerile prezidențiale din noiembrie 2024 și ajunge până la instalarea, în octombrie 2026, a unui guvern condus de un premier fără afiliere politică.
În noiembrie 2024, campania lui Marcel Ciolacu a fost afectată de întrebările despre zborurile private către Monaco și de dosarul Nordis. La o conferință de presă organizată la Londra, pe 13 noiembrie, premierul de atunci a negat că ar fi călătorit la Monaco și a răspuns în glumă că, poate, acolo ar fi zburat tatăl său.
Subiectul a continuat să domine campania până la primul tur al alegerilor prezidențiale, desfășurat pe 24 noiembrie. Ciolacu s-a clasat pe locul al treilea, iar în analiza respectivă se afirmă că acesta ar fi considerat că reflectarea campaniei sale de către presa independentă i-a influențat rezultatul.
Observațiile făcute în secțiile de votare din Londra, unde au fost vizitate 36 de centre, au indicat popularitatea ridicată a lui Călin Georgescu în rândul românilor din diaspora. Mulți dintre alegători proveneau din rândul muncitorilor, șoferilor, menajerelor, vânzătorilor și magazionerilor, iar rețelele sociale, în special TikTok, reprezentau principala lor sursă de informare.
Georgescu a obținut în Regatul Unit aproape jumătate din cele aproximativ 150.000 de voturi exprimate. Elena Lasconi s-a apropiat de un sfert din sufragii. Analiza îl descrie pe Georgescu drept o figură cunoscută încă din anii ’90, când conducea organizația de tineret a Partidului Ecologist Român, iar despre Lasconi afirmă că avea o experiență politică redusă.
Un exemplu invocat în cazul candidatei USR îl reprezintă declarațiile sale despre conflictul dintre Israel și Hamas. Pentru informațiile privind situația din Gaza, Lasconi indicase drept sursă discuțiile cu fiica sa, aflată în Franța și implicată în acțiuni pro-palestiniene.
Ascensiunea partidelor extremiste
La alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024, preferințele alegătorilor întâlniți în secțiile din Londra s-au îndreptat în principal către AUR, SOS România și Partidul Oamenilor Tineri. Voturile erau distribuite uneori diferit între Senat și Camera Deputaților, dar aveau în comun susținerea pentru George Simion, Diana Șoșoacă și Călin Georgescu.
Parlamentul rezultat după scrutin a avut peste o treime dintre aleși proveniți din AUR, SOS și POT, formațiuni descrise în analiză drept partide extremiste de dreapta. Ponderea lor a fost considerată un record pentru perioada de după Revoluția din 1989.
Pe 6 decembrie 2024, în prima zi a votării din diaspora pentru turul al doilea, Curtea Constituțională a anulat alegerile prezidențiale. Autoritățile au invocat o ingerință externă în procesul electoral, despre care s-a sugerat că ar fi avut legătură cu Rusia.
Decizia a fost urmată de proteste ale susținătorilor lui Georgescu, Simion și Șoșoacă, precum și ai AUR, SOS România și POT. La manifestații a fost folosit frecvent mesajul „Turul 2 înapoi!”.
În aceeași perioadă a fost format un guvern alcătuit din PSD, PNL, USR, UDMR și grupul minorităților naționale, cu Marcel Ciolacu în funcția de prim-ministru. Mandatul lui Klaus Iohannis s-a încheiat pe 21 decembrie 2024, însă acesta a rămas la Cotroceni până pe 12 februarie 2025, când și-a anunțat demisia.
Interimatul funcției de președinte a fost preluat de Ilie Bolojan, președintele Senatului. Pentru alegerile prezidențiale repetate au fost stabilite datele de 4 și 18 mai 2025, iar Curtea Constituțională i-a respins din nou candidatura Dianei Șoșoacă și l-a descalificat pe Călin Georgescu.
Georgescu a fost cercetat penal pentru mai multe fapte, printre care tentativă de lovitură de stat și propagandă legionară, fiind trimis în judecată. În cazul Dianei Șoșoacă a fost menționată o anchetă privind propaganda legionară, după apariția unei înregistrări în care aceasta rostea mesajul „Trăiască Legiunea și Căpitanul!”.
Votul din diaspora și schimbarea guvernului
În lipsa lui Georgescu și Șoșoacă, George Simion a devenit principalul candidat al zonei naționaliste. La secțiile din Londra, Northampton și Watford, în primul și al doilea tur din mai 2025, susținerea pentru Simion a fost observată ca fiind mai mare decât cea pentru Georgescu în noiembrie 2024.
În Regatul Unit, Simion a obținut aproape 65% din voturi, în timp ce Nicușor Dan a primit aproximativ 25% în primul tur. Printre susținătorii lui Simion s-au aflat numeroși alegători neoprotestanți, în special penticostali.
La o secție din Harrow, un pastor le-ar fi însoțit pe mai multe persoane la vot și a explicat că îl susține pe Simion pentru că acesta ar reprezenta valorile creștine. Întrebat despre o declarație jignitoare și cu conținut sexual adresată de Simion Dianei Șoșoacă în Parlament, pastorul a admis că un asemenea comportament nu este creștinesc, dar a spus că politicianul ar fi putut fi provocat.
La secția Harrow 3, organizată într-o sală aparținând unei biserici ortodoxe grecești, au votat aproape 10.000 de persoane în trei zile. În apropierea secției au fost amenajate mese unde se vindeau cărți religioase creștine.
În turul al doilea, Nicușor Dan a câștigat alegerile cu 53,6% din voturi, față de 46,4% obținute de George Simion. Dan a fost perceput de alegătorii săi drept o alternativă la ceea ce aceștia considerau a fi pericolul reprezentat de extrema dreaptă.
Marcel Ciolacu a demisionat, iar Ilie Bolojan a preluat conducerea Guvernului și a menținut formula PSD, PNL, USR și UDMR. Situația finanțelor publice a rămas însă dificilă, după ce deficitul bugetar ajunsese la 9% din PIB în anul electoral 2024.
Disputa privind Legea Vexler
În perioada următoare, președintele Nicușor Dan a contestat Legea Vexler, inițiată de deputatul Silviu Vexler, reprezentant al Federației Comunităților Evreiești. Actul normativ modifica Ordonanța de urgență 31/2002, care sancționează negarea Holocaustului, glorificarea criminalilor de război condamnați și propaganda legionară.
Dan a susținut că formulările legii sunt prea generale și pot permite aplicarea abuzivă. Curtea Constituțională i-a respins contestația în unanimitate, însă președintele a retrimis legea Parlamentului pentru o nouă analiză.
Legislativul a adoptat din nou actul în aceeași formă, iar Nicușor Dan l-a promulgat în decembrie 2025, sub forma Legii 241. În paralel, guvernul a încercat să reducă deficitul bugetar, măsurile adoptate provocând nemulțumirea unei părți importante a populației, obișnuită cu beneficiile acordate în anul electoral 2024.
Guvernul cade, AUR crește
Ilie Bolojan, devenit și lider al PNL după plecarea lui Nicolae Ciucă, a ajuns ținta criticilor venite din interiorul coaliției. PSD, formațiune care distribuise împreună cu PNL măsurile electorale din 2024, a devenit tot mai vocal pe măsură ce și-a văzut afectate influența și structurile din administrație.
Guvernul a fost comparat cu „racul, broasca și o știucă”, din cauza tensiunilor dintre partidele componente. Cabinetul a căzut pe 5 mai 2026, după adoptarea unei moțiuni de cenzură depuse de liderul PSD, Sorin Grindeanu, și susținute de partidele extremiste, în frunte cu AUR.
Criza politică s-a încheiat pe 20 octombrie 2026, când Parlamentul a aprobat un guvern condus de Luca Niculescu, fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe și fost coleg al autorului analizei la Radio France Internationale România. Premierul nu avea afiliere politică, iar cabinetul era dominat de PSD.
În Parlament, PSD s-a aliat informal cu AUR pentru împărțirea unor funcții publice. În același timp, AUR a ajuns pe primul loc în sondajele de opinie, cu intenții de vot cuprinse între 35% și 40%, deși partidul devenise indirect responsabil pentru guvernarea țării.
La doi ani de la începutul acestei perioade, România este descrisă ca o țară fără direcție politică limpede, cu un președinte izolat, o clasă politică lipsită de eficiență și o populație tot mai nemulțumită. Analiza amintește că, în anii 1990 și 1991, când existau diferențe ideologice mai clare între partide, viața politică era considerată mai interesantă decât cea din prezent.
În 1990, ideologul FSN Silviu Brucan estima că românilor le vor trebui 20 de ani pentru a deprinde democrația. Succesiunea crizelor electorale și guvernamentale din ultimii doi ani este prezentată drept un semn că estimarea sa a fost prea optimistă.
