Ora la care sunt consumate primele și ultimele calorii ale zilei ar putea avea legătură cu speranța de viață. O analiză realizată pe peste 31.000 de adulți a identificat un risc mai mare de mortalitate în rândul persoanelor care își începeau alimentația mult mai târziu.
Studiul, publicat în European Journal of Clinical Nutrition, a folosit datele din National Health and Nutrition Examination Survey, colectate în Statele Unite între 1999 și 2018. Cercetătorii au urmărit 31.044 de participanți cu vârste de cel puțin 40 de ani și au comparat orele meselor cu decesele înregistrate până la sfârșitul anului 2019.
Participanții au notat ce au mâncat și ce au băut în ultimele 24 de ore, precum și ora fiecărui consum. Pentru analiză, orice aliment sau băutură cu aport caloric consumată după ora 4:00 a fost considerată prima masă a zilei, chiar dacă nu era un mic dejun în sensul obișnuit. Ultimul consum cu calorii a fost tratat drept ultima masă, iar intervalul dintre cele două momente a reprezentat fereastra zilnică de alimentație.
Cercetătorii au ținut cont de vârstă, fumat, activitate fizică, calitatea alimentației, indicele de masă corporală, aportul de energie, venituri și bolile existente. Chiar și după aceste ajustări, ora primei mese a fost asociată cu diferențe importante în ceea ce privește mortalitatea.
Prima masă, cât mai târziu
Persoanele care mâncau pentru prima dată între orele 8:00 și 10:00 aveau un risc cu 10% mai mare de deces din orice cauză decât cele care începeau să mănânce între 7:00 și 8:00. Pentru participanții a căror primă masă era între 10:00 și 12:00, riscul era cu 19% mai mare.
În cazul celor care consumau primele calorii după prânz, diferența ajungea la 29%. Pentru decesele provocate de boli cardiovasculare, prima masă luată după ora 12:00 a fost asociată cu un risc cu 46% mai mare față de intervalul 7:00–8:00.
La vârsta de 50 de ani, persoanele care începeau să mănânce mai târziu aveau, în medie, o speranță de viață estimată cu 2,46 ani mai mică. Rezultatele indică însă o asociere și nu demonstrează că schimbarea orei meselor ar prelungi sau ar scurta direct viața.
Când era luată ultima masă
Legătura dintre ora ultimei mese și mortalitate nu a urmat o linie simplă, ci a avut forma literei U. Comparativ cu persoanele care terminau de mâncat între 19:00 și 20:00, cele care luau ultima masă înainte de ora 19:00 aveau un risc cu 13% mai mare de deces din orice cauză.
Consumul de alimente după miezul nopții era asociat cu un risc cu 27% mai mare. Cel mai mic risc estimat a fost observat în jurul orei 20:00, însă ora nu poate fi considerată potrivită pentru toate persoanele.
„Totuși, acest lucru nu înseamnă că intervalul 19:00–20:00 reprezintă ora ideală pentru cină în cazul tuturor”, a declarat Zhilei Shan, autorul principal al cercetării, de la Huazhong University of Science and Technology. El a explicat că mesele foarte târzii pot perturba ritmul circadian și metabolismul, în timp ce terminarea alimentației foarte devreme poate reflecta un program de viață diferit, boli sau un aport redus de energie.
Fereastra de alimentație
Durata intervalului în care participanții mâncau nu a avut o legătură constantă cu mortalitatea atunci când datele au fost analizate la nivelul întregului grup. Asocierea varia în funcție de ora la care începea alimentația, ceea ce sugerează că numărul de ore de post nu oferă, singur, o imagine completă.
„Momentul meselor reprezintă un semnal important pentru ritmurile circadiene periferice”, a explicat Shan. „O primă masă luată mai târziu sau mâncatul noaptea târziu pot contribui la dereglarea ritmului circadian și la tulburări metabolice, inclusiv la afectarea metabolismului lipidelor și glucozei.”
Cercetările pe animale indică mai multe mecanisme posibile: creșterea în greutate, acumularea grăsimii în ficat, dereglarea ceasurilor biologice ale organelor din afara creierului și schimbarea modului în care sunt absorbite grăsimile. Nu este clar dacă aceste procese explică și asocierea observată la oameni.
Ora mesei poate fi un indicator
Obiceiul de a mânca târziu poate fi și rezultatul unei stări de sănătate mai slabe, al somnului insuficient, al muncii în schimburi sau al situației socioeconomice. Un studiu anterior pe adulți în vârstă a arătat că ora micului dejun se muta spre mai târziu pe măsură ce se adunau problemele medicale.
„Prin urmare, mesele luate mai târziu ar trebui interpretate ca un potențial marker de risc și, eventual, ca un comportament care poate fi modificat, nu ca o dovadă definitivă a unei relații directe de cauzalitate”, a precizat Shan.
Printre limitele cercetării se numără faptul că orele meselor au fost stabilite în principal pe baza unei singure relatări despre consumul din 24 de ore, realizată la începutul studiului. Obiceiurile respective s-ar fi putut schimba ulterior, iar cronotipul, somnul, programul de mișcare și alți factori nemăsurați ar fi putut influența rezultatele.
