România se numără printre cele 11 state membre care cer Uniunii Europene să analizeze renunțarea la unanimitate în deciziile de politică externă. Țările susțin că veto-urile unui singur guvern nu ar trebui să blocheze acțiunea comună a întregului bloc comunitar.
Inițiativa a fost transmisă printr-o scrisoare adresată Înaltei Reprezentante pentru afaceri externe, Kaja Kallas. Documentul a fost semnat de Austria, Danemarca, Belgia, Finlanda, Franța, Germania, Luxemburg, Olanda, România, Spania și Suedia.
Semnatarii afirmă că acordul între state rămâne esențial pentru legitimitatea Uniunii, însă acesta trebuie să susțină deciziile comune, nu să le împiedice. „Cultura consensului a Uniunii este o sursă importantă a legitimității sale. Prin urmare, continuăm să depunem eforturi pentru consens oriunde este posibil”, se arată în scrisoare.
În același timp, statele avertizează că este nevoie de o politică externă capabilă să reacționeze rapid la schimbările strategice, la instabilitatea tot mai mare și la presiunile asupra ordinii internaționale bazate pe reguli. În opinia lor, Uniunea trebuie să își poată folosi mai eficient greutatea politică, economică și diplomatică.
Votul majoritar, analizat la Bruxelles
În prezent, deciziile de politică externă ale UE sunt adoptate prin unanimitate. Astfel, un singur stat poate bloca o poziție susținută de celelalte 26 de țări membre.
Propunerea vizează folosirea „clauzei pasarelă” prevăzute la articolul 31, care ar permite trecerea de la unanimitate la majoritate calificată. Schimbarea nu ar trebui neapărat aplicată tuturor dosarelor dintr-o dată, ci ar putea fi introdusă de la caz la caz.
Susținătorii reformei consideră că votul majoritar ar reduce blocajele și ar accelera reacțiile Uniunii. Statele membre mai mici se tem însă că pierderea dreptului de veto le-ar diminua capacitatea de a-și apăra interesele în fața țărilor cu o influență mai mare.
Niciuna dintre țările baltice nu a semnat documentul. O dificultate importantă este faptul că activarea clauzei pasarelă ar necesita, la rândul ei, unanimitate, ceea ce le-ar permite statelor care se opun schimbării să o blocheze.
Veto-urile lui Viktor Orbán
Discuția a fost alimentată de folosirea repetată a dreptului de veto de către premierul ungar Viktor Orbán, în timpul celor 16 ani petrecuți la conducerea guvernului. Acesta a recurs în mai multe rânduri la blocarea unor decizii europene pentru a obține concesii sau pentru a-și promova propriile obiective.
La începutul acestui an, Orbán a provocat o criză după ce a împiedicat acordarea unui împrumut de 90 de miliarde de euro pentru Ucraina. Decizia a fost legată de disputa privind conducta de petrol Drujba, fără legătură directă cu împrumutul destinat Kievului.
Scrisoarea celor 11 state propune consultări consistente între guverne pentru soluționarea disputelor și găsirea unor compromisuri. Semnatarii susțin că instrumentele juridice necesare există deja și că aplicarea lor depinde de voința politică a statelor membre.
Germania, cel mai mare stat membru al UE, a condus apelurile pentru schimbarea regulilor. Berlinul și Parisul au prezentat, de asemenea, un plan care ar consolida rolul Kajei Kallas, dar ar plasa-o sub supravegherea directă a președintei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.
Reforma politicii externe europene a căpătat un nou impuls după înfrângerea lui Viktor Orbán, văzută de susținători drept o oportunitate pentru schimbarea regulilor. Această fereastră s-ar putea închide dacă Marine Le Pen, politician eurosceptic, va câștiga alegerile prezidențiale din Franța de anul viitor.
