Un studiu bazat pe o reformă educațională din Marea Britanie aduce dovezi că prelungirea școlarizării poate fi legată de un risc mai mic de demență. Cercetătorii au estimat că un an suplimentar de școală a redus cu aproximativ 0,88 puncte procentuale incidența cumulată a bolii Alzheimer și a altor forme de demență în grupul analizat.
Rezultatele sunt importante deoarece multe cercetări anterioare au observat doar o asociere între nivelul de educație și sănătatea creierului. Noul studiu, publicat în PNAS, a încercat să stabilească dacă școlarizarea suplimentară are un rol direct în diminuarea riscului.
Cum a fost analizată reforma
Cercetătorii au folosit schimbarea legislativă adoptată în Marea Britanie în 1972. Reforma a crescut de la 15 la 16 ani vârsta minimă până la care elevii trebuiau să rămână la școală în Anglia, Scoția și Țara Galilor.
Noua regulă s-a aplicat persoanelor născute la 1 septembrie 1957 sau după această dată. Astfel, oamenii de știință au putut compara persoane născute în apropierea momentului de referință: unii au fost obligați să urmeze încă un an de școală, în timp ce alții au putut renunța mai devreme la studii.
Pentru analiză au fost folosite datele medicale și genetice din UK Biobank, provenite de la peste 100.000 de participanți. Diagnosticele de demență au fost identificate prin istoricul medical, registrele spitalicești și evidențele privind decesele.
Metoda este cunoscută drept „experiment natural” și le-a permis cercetătorilor să reducă influența unor factori precum mediul familial și situația socioeconomică. Acești factori pot face dificilă separarea efectului educației de celelalte avantaje asociate unui nivel mai ridicat de școlarizare.
Un efect posibil și la risc genetic ridicat
Analiza a indicat o incidență cumulată mai mică a bolii Alzheimer și a altor forme de demență în rândul persoanelor cărora li s-a aplicat reforma. Totuși, autorii consideră că estimarea de 0,88 puncte procentuale trebuie interpretată cu prudență, deoarece frecvența demenței a fost redusă în eșantion.
Participanții aveau cel mult aproximativ 65 de ani la momentul de referință, astfel că numărul diagnosticelor era încă mic. Urmărirea lor pe măsură ce înaintează în vârstă ar putea clarifica mai bine dimensiunea efectului pe termen lung.
Cercetarea a urmărit și legătura dintre educație și predispoziția genetică pentru demență. Au fost analizate variații asociate bolii Alzheimer, inclusiv gena APOE4, cunoscută pentru legătura cu un risc crescut.
În grupul care nu a fost afectat de reformă, persoanele cu o predispoziție genetică ridicată au avut o incidență mai mare a demenței. În schimb, printre cei care au beneficiat de anul suplimentar de școală, incidența a fost semnificativ mai mică chiar și în rândul participanților cu risc genetic ridicat.
De ce ar putea conta educația
Leandro Carvalho, economist în domeniul sănătății la Universitatea din California de Sud și coautor al studiului, a subliniat că genele influențează riscul unei boli, dar nu stabilesc inevitabil apariția acesteia.
Mecanismul exact prin care educația ar putea proteja sănătatea creierului nu a fost identificat. Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații: accesul la locuri de muncă mai bine plătite, venituri mai mari, calificări profesionale superioare și activități care stimulează funcțiile cognitive.
Aceste beneficii se pot acumula pe parcursul mai multor decenii și ar putea influența sănătatea la vârste înaintate. Studiul nu arată însă care dintre acești factori explică efectul observat și nu demonstrează că un an suplimentar de școală va preveni demența pentru fiecare persoană.
