Brăila a dat culturii române numeroși pictori, graficieni și scenografi, ale căror opere au îmbogățit patrimoniul artistic național. De la reprezentanți ai artei interbelice până la creatori legați de Dunăre și de peisajul Bărăganului, aceștia au avut parcursuri și stiluri diferite.
Artiștii și contribuțiile lor
-
Arthur Verona (1867–1946) a urmat mai întâi Academia Militară din Viena, apoi s-a format în pictură la München și Paris. A fost unul dintre fondatorii societății „Tinerimea Artistică”, înființată în 1901, iar în 1919 a contribuit la crearea unei academii libere de pictură, desen și sculptură. Prin activitatea sa, a participat la modernizarea picturii românești de la începutul secolului al XX-lea.
-
Eugenia Filotti-Atanasiu (1880–1968), sora mai mare a actriței Maria Filotti, și-a început pregătirea artistică la Școala de Belle Arte din București și a continuat-o la Paris. Nu s-a aliniat cerințelor realismului socialist, iar originea sa burgheză a făcut ca opera și activitatea ei să fie susținute într-o măsură redusă și să rămână mai puțin cunoscute publicului.
-
Ion Theodorescu-Sion (1882–1939) a studiat la București și Paris și s-a impus ca pictor important al perioadei interbelice. A realizat și caricaturi sau desene satirice pentru revistele vremii, fiind implicat în organizarea expozițiilor și în activitatea asociațiilor de artiști. Creația sa a îmbinat influențele europene cu elemente ale identității culturale românești.
-
Mișu Teișanu (1884–1944) s-a pregătit la Academia „Julian” din Paris și a devenit ulterior membru al „Tinerimii Artistice”. A ilustrat volume ale unor mari scriitori români, precum și cărți cu basme ale Reginei Maria. A condus timp de 28 de ani muzeul „Theodor Aman” din București, însă, în ciuda producției sale artistice, a rămas o figură puțin cunoscută în istoria picturii românești.
-
George Barbieri (1891–1957) a studiat la Belle Arte în București, apoi și-a continuat formarea în Franța și Italia. Din 1931, a participat la Saloanele Oficiale ale României și a fost afiliat unor grupări precum „Grupul Nostru”, „Tinerimea Artistică” și „Sindicatul Artelor Frumoase”. O parte importantă a lucrărilor sale a fost distrusă în 1944, când bombardamentele i-au afectat atelierul.
-
Max Hermann Maxy (1895–1971) a fost pictor, scenograf și profesor, numărându-se printre reprezentanții avangardei românești. A experimentat forme moderne de expresie și a avut contribuții în arta decorativă și design. Între 1949 și anul morții sale, a condus Muzeul de Artă al României. Soția sa, artista Mimi Șaraga Maxy, a lăsat Muzeului Brăilei o donație importantă, care a sprijinit păstrarea și valorificarea creației sale.
-
Vasile Velisaratu (1895–1978) a urmat cursurile Școlii de Belle Arte din București între 1912 și 1916. A lucrat ca pictor-scenograf secund la Teatrul Național din București și s-a remarcat ulterior ca restaurator de pictură și icoane vechi. Și-a consemnat amintirile în volumul „Destine de artiști în secolul XX”.
-
Ion Panteli-Stanciu (1901–1981) a studiat la Academia de Arte Frumoase din București, iar în 1925 a debutat cu o expoziție personală la Brăila. A avut numeroase expoziții în țară și a fost prezent la manifestări artistice de la Paris, Londra și Veneția. În 1954, a câștigat premiul întâi la un concurs internațional de artă desfășurat la Viena și a reprezentat România la Bienala de la Veneția.
-
Elena Vavilyna (1901–1971) a studiat în București și Paris și a expus la Saloanele Oficiale începând din 1925. A făcut parte din generația artistelor care au înființat asociații dedicate femeilor și a fondat „Grupul Femeilor”. În 1959, a fost arestată pentru scurt timp sub acuzația de „agitație” împotriva regimului comunist.
-
Nicolae Stoica (1903–1988) este considerat ultimul mare pictor interbelic. Până în 1945, s-a bucurat de o poziție importantă în rândul artiștilor români, iar după 1947 a continuat să lucreze într-o situație marginală. A pictat numeroase biserici și a refuzat colaborarea cu autoritățile comuniste.
-
Octav Angheluță (1904–1979) a fost pictor și desenator, cu studii în domeniile artei, literaturii și filosofiei. A predat la Institutul Național de Artă și a condus Pinacotecile Statului între 1940 și 1949. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, a contribuit la evacuarea și protejarea patrimoniului artistic din muzeele bucureștene, amenințat de bombardamente. Lucrările sale se disting prin cromatica vie, echilibrul compozițiilor și atenția acordată expresivității chipurilor.
-
Gheorghe Naum (1907–1968) a fost pictor și gravor, cunoscut pentru peisajele inspirate de Dunăre, portul și docurile Brăilei. A fost membru fondator și secretar al filialei brăilene a Uniunii Artiștilor Plastici și a sprijinit înființarea Școlii Populare de Artă din oraș, unde a și predat. A realizat, de asemenea, gravuri cu subiecte religioase.
-
Emilia Dumitrescu (1921–2005) s-a remarcat prin pictură și grafică, având ca surse de inspirație Dunărea, bălțile Brăilei și întinderile Bărăganului. A fost și colecționară de artă. Prin donația de tablouri și prin legătura păstrată cu orașul natal, a contribuit la patrimoniul cultural al Brăilei.
-
Vasile Parizescu (1925–2019) a provenit dintr-o carieră militară, dar a fost atras de pictură încă din copilărie. Profesorul său de desen din anii de liceu i-a observat talentul și l-a îndemnat să urmeze Belle Arte, însă lipsurile materiale l-au împiedicat să urmeze studii universitare. A luat lecții de pictură de la artiști consacrați și a devenit cunoscut atât ca pictor, cât și ca important colecționar de artă.
-
Mircea Nicolau (1932–2023) a fost pictor, grafician și scenograf, semnând decorurile pentru peste 120 de spectacole de teatru, operă, teatru de păpuși și televiziune. În 1987, a plecat în Germania, unde s-a dedicat picturii de șevalet.
Destinele acestor 15 artiști ilustrează diversitatea școlii românești de pictură și legătura puternică dintre creația lor și spațiul brăilean. Opera lor acoperă perioade și stiluri variate, de la arta interbelică și avangardă până la peisajele Dunării, ale portului și ale Bărăganului.
