Se împlinesc 120 de ani de la ceremonia prin care regele Carol I a pus piatra de temelie a sistemului de canalizare din Ploiești. Evenimentul a avut loc la 30 septembrie 1906, în prezența principelui Ferdinand, a autorităților locale și a inginerului britanic William Heerlein Lindley.
Necesitatea unei rețele de canalizare devenise evidentă încă din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. Apele reziduale și cele pluviale erau evacuate cu dificultate, iar contaminarea pânzei freatice favoriza apariția unor boli în rândul locuitorilor.
În 1903, primarul Gh. Gh. Ionescu a început discuțiile cu William Heerlein Lindley, inginer cunoscut pentru proiectele de alimentare cu apă și canalizare realizate în orașe precum Frankfurt pe Main, Hamburg, Würtsburg, Mannheim, Hanovra, Varșovia, Praga, Budapesta, Moscova și Baku.
Contractul pentru studiile privind alimentarea cu apă, proiectul general și coordonarea lucrărilor a fost semnat la 8 martie 1904 și aprobat de Ministerul de Interne în vara aceluiași an. Doi ani mai târziu, autoritățile au stabilit ca lucrările să fie inaugurate în cadrul festivităților dedicate celor 40 de ani de domnie ai regelui Carol I.
Planul inițial prevedea o ceremonie în luna mai 1906, apoi una în iunie, însă organizarea Expoziției Generale Române de la București a dus la amânare. Momentul a fost programat, în cele din urmă, după manevrele militare desfășurate în apropierea Ploieștiului de Corpul 3 Armată.
O ceremonie cu participare regală
La 29 septembrie 1906, manevrele regale s-au încheiat după participarea a aproximativ 45.000 de militari. Regele Carol I a ajuns la Ploiești în aceeași după-amiază, iar seara a oferit un dineu la cartierul regal amenajat în clădirea Liceului „Sf. Petru și Pavel”.
La masă au participat 120 de persoane, printre care principele moștenitor Ferdinand, principele Hohenlohe-Langenburg, prim-ministrul Gh. Gr. Cantacuzino, miniștrii Gh. Manu și I. Grădișteanu, ofițeri și atașați militari străini, reprezentanți ai administrației locale și personalități din oraș și județ. În aceeași seară, mii de ploieșteni au organizat o manifestație în onoarea suveranului.
A doua zi, la ora 10.00, Carol I a mers la canalul de lângă Baia Municipală, însoțit de principele Ferdinand și de Luca Elefterescu, prefectul județului. În pavilionul pregătit pentru eveniment se aflau prim-ministrul Gh. Gr. Cantacuzino, miniștrii Gh. Manu, Ion Lahovary, M. Vlădescu și D. Greceanu, parlamentarii prahoveni, primarul Gh. C. Dobrescu, membrii Consiliului comunal, inginerul Lindley și alte oficialități.
Ceremonia a început cu o sfeștanie oficiată de protoiereul județului, I. Nicolau, împreună cu clerul. Primarul Gh. C. Dobrescu a vorbit despre importanța investiției și i-a transmis regelui că Ploieștiul urma să aibă un sistem de canalizare realizat după cele mai noi principii tehnice, despre care afirma că nu exista nici măcar în capitală.
În răspunsul său, Carol I a arătat că lucrările urmau să îmbunătățească starea sanitară a populației și să sprijine dezvoltarea orașului. Suveranul a examinat planurile prezentate de William Heerlein Lindley, apoi a coborât în canal și a zidit piatra de temelie, alături de o placă comemorativă din marmură.
Un pergament dedicat momentului a fost semnat de rege, de principele Ferdinand, de primul-ministru și de ceilalți oficiali. Un exemplar al documentului a fost introdus în fundație, iar Carol I a semnat și registrul de vizitatori înainte de a-i mulțumi primarului Dobrescu și inginerului Lindley.
Regina Elisabeta a vizitat lucrările
Regina Elisabeta și principesa Maria nu au fost prezente la începutul ceremoniei. Ele au ajuns cu un tren special la ora 11.30, pentru a asista la defilarea programată la ora 13.00.
După paradă, în timp ce regele analiza desfășurarea manevrelor, regina a dorit să vadă începutul lucrărilor. Elisabeta, însoțită de principesa Maria și de o suită numeroasă, a vizitat canalul de lângă Baia Municipală, unde primarul Dobrescu, William Heerlein Lindley și inginerul M. Colleano i-au explicat proiectul.
La finalul vizitei, regina i-a felicitat pe cei implicați și s-a plimbat o perioadă prin oraș. Ulterior, membrii Familiei Regale și suitele lor au plecat din Ploiești cu trenul.
Obiectele păstrate de muzeu
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova păstrează mai multe obiecte legate de punerea pietrei de temelie. Primele cinci au intrat în patrimoniul instituției în 1953, fiind preluate de profesorul Nicolae Simache, directorul Muzeului Regional de Istorie Ploiești, de la Oficiul de difuzare a biletelor de teatru de pe lângă Sfatul Popular al orașului.
- un ciocănel metalic cromat, cu mâner din fildeș alb;
- o mistrie de argint, cu mâner din fildeș alb;
- un castron de argint;
- un șorț de mătase cu fir;
- un pergament referitor la punerea pietrei fundamentale a canalului din Ploiești.
Cel mai probabil, piesele au fost păstrate la Primărie până în 1943. Odată cu preluarea Așezământului Cultural „Nicolae Iorga” în patrimoniul municipalității, obiectele au fost consemnate în inventarul Muzeului de Arte Frumoase.
În primăvara anului 1961, muzeul a primit și placa comemorativă din marmură, montată deasupra pietrei de fundație în timpul manifestărilor din 30 septembrie 1906. Piesa a fost găsită întâmplător în timpul săpăturilor pentru fundațiile blocurilor de pe latura sudică a centrului civic, pe actuala stradă Gheorghe Lazăr.
Patrimoniul muzeului include și un al doilea exemplar al actului comemorativ. Proveniența acestuia nu este cunoscută deocamdată, însă documentul este considerat exemplarul depus în fundație și ar fi fost descoperit, cel mai probabil, în timpul lucrărilor de reconfigurare a centrului civic.
Canalizarea, construită după 1921
Deși inaugurarea simbolică a avut loc în 1906, lucrările propriu-zise au fost amânate. Administrația locală a acordat prioritate aducțiunii de apă, iar în toamna anului 1910 a fost inaugurată uzina de la Crângul lui Bot, în paralel cu racordarea instituțiilor publice și a locuințelor la rețeaua de distribuție.
Proiectul de canalizare a fost reluat după Primul Război Mondial. La 25 noiembrie 1921, primarul I. G. Obrocea a semnat cu societatea „Edilitatea” din București contractul pentru executarea lucrărilor, care au continuat pe parcursul perioadei interbelice.
