Cheltuielile curente pentru sănătate au ajuns în România la 127,98 miliarde de lei în 2025, cu 29% peste nivelul din 2023. Un studiu realizat de Academia de Studii Economice din București, cu sprijinul Rețelei de sănătate REGINA MARIA, arată însă că banii sunt direcționați în principal către spitale și medicamente, în timp ce pacienții achită direct încă o parte importantă din costuri.
Analiza „Transparența banilor din sistemul medical românesc” a fost elaborată de o echipă de experți și cadre didactice de la ASE. Cercetarea reunește date privind finanțarea prin Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, bugetul de stat, bugetele locale, schemele voluntare și plățile efectuate de populație.
Pacienții suportă costuri ridicate
Pentru prima dată, contribuțiile de asigurări sociale de sănătate depășesc jumătate din finanțarea totală a sistemului. Evoluția este asociată cu extinderea bazei de contributori și cu majorarea salariilor, în timp ce dependența fondului național de subvențiile acordate de la bugetul de stat s-a diminuat.
Cu toate acestea, sursele private reprezintă aproape 28% din totalul cheltuielilor medicale. Plățile directe ale pacienților constituie a doua sursă de finanțare, după CASS, iar cele mai mari sume sunt alocate pentru medicamente și servicii ambulatorii, inclusiv pentru tratamente stomatologice. Chiar dacă ponderea acestor plăți a scăzut raportat la total, valoarea achitată efectiv de populație continuă să crească.
Accesul la asigurarea medicală rămâne o problemă. Numărul persoanelor care contribuie la sistem a ajuns la 9,66 milioane, însă și numărul celor neasigurați a crescut, până la 2,92 milioane.
Spitalele concentrează resursele
Structura finanțării este orientată în continuare către tratarea bolilor, nu către prevenție. Aproape 80% dintre resurse merg către spitale și medicamente, în timp ce serviciile ambulatorii primesc aproximativ 20%.
Finanțarea ambulatoriului a crescut într-un ritm mai rapid decât cea a spitalelor, însă autorii studiului consideră necesară dezvoltarea medicinei de familie, a serviciilor ambulatorii și a celor comunitare. Acestea ar putea contribui la reducerea presiunii asupra spitalelor și la folosirea mai eficientă a fondurilor.
„Bugetul sănătății crește în fiecare an, ceea ce este un semnal bun. Este însă momentul să vorbim și despre cât de eficient sunt folosiți acești bani și despre cum resimte pacientul serviciile de care beneficiază. Finanțarea publică trebuie să crească în continuare, iar abonamentele medicale și asigurările trebuie să devină accesibile pentru mai mulți oameni. Dialogul dintre autorități și furnizorii publici și privați trebuie să pornească de la aceste nevoi, iar prevenția, diagnosticul precoce și accesul la servicii în ambulatoriu trebuie să devină priorități”, a declarat Fady Chreih, CEO al Rețelei de sănătate REGINA MARIA.
Diferențe între furnizorii medicali
Raportul identifică și diferențe semnificative între spitalele publice și cele private. Tarifele decontate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate nu acoperă întotdeauna costurile reale ale serviciilor, însă unitățile publice beneficiază și de transferuri pentru salarii, precum și de alte forme de finanțare publică.
În cazul spitalelor private, suma care nu este acoperită de tariful decontat poate ajunge să fie plătită de pacient sub forma contribuției personale. Studiul recomandă recalcularea tarifelor în funcție de costurile reale și aplicarea aceluiași principiu de finanțare pentru un serviciu medical identic, indiferent dacă este oferit de un furnizor public sau privat.
„Contribuțiile de sănătate acoperă acum puțin peste jumătate din cheltuielile sistemului, iar pacienții plătesc încă peste un sfert direct din buzunar. Avem nevoie ca resursele suplimentare să se regăsească în servicii accesibile, în prevenție și în diagnostic precoce. În spitale, finanțarea trebuie să reflecte serviciile efectiv oferite și costurile lor reale”, a afirmat conf. univ. dr. Sorin Anagnoste, coordonatorul echipei care a realizat studiul.
Asigurările private, încă puțin folosite
Piața abonamentelor și a asigurărilor medicale private a ajuns în 2025 la 510 milioane de euro, în creștere cu 13,9% față de anul precedent. Abonamentele medicale reprezintă cea mai mare parte a pieței, cu 2,21 milioane de pachete active.
Plățile directe reprezintă aproape 94% din finanțarea privată a serviciilor medicale. Autorii recomandă produse de asigurare și abonamente mai accesibile, precum și stimulente fiscale care să transforme aceste mecanisme într-o alternativă reală la plata integrală a serviciilor de către pacienți.
Rectorul ASE, prof. univ. dr. Nicolae Istudor, a declarat că analiza urmărește să ofere o imagine mai clară asupra fluxurilor financiare din sănătate și să sprijine elaborarea unor politici publice fundamentate pe date obiective.
Printre principalele vulnerabilități indicate de studiu se numără nivelul ridicat al plăților suportate de populație, numărul mare de persoane neasigurate, concentrarea banilor în spitale și medicamente, diferențele dintre finanțarea furnizorilor publici și privați și dezvoltarea limitată a asigurărilor medicale voluntare.
